Pentru adulţi, singurele ţinute acceptate oficial ca festive sunt încă fracul şi smochingul.
Indicarea, într-o invitaţie, a tipului de vestimentaţie cerut pentru un eveniment respectă anumite convenienţe cunoscute, ceea ce se numeşte dress code. Tipărite cu litere mici într-un colţ al cartonului, aceste cerinţe provoacă de multe ori nedumerire sau comentarii cinice. Uneori, aceste „indicaţii” vestimentare sunt gratuite, irealizabile (de pildă să îi ceri cuiva să vină la ora 18 îmbrăcat de seară, când el la acea oră termină slujba). Fie că ne place sau nu,dress code-ul face parte din viaţa noastră zilnică şi mulţi dintre noi trebuie să ne supunem rigorilor vestimentare care guvernează locurile noastre de muncă. De multe ori, aceste obligaţii ne sunt indicate chiar în momentul începerii activităţii sau mult mai devreme, în timpul interviului de angajare, unde cel care îţi pune întrebările îţi analizează – fără să o arate – şi stilul vestimentar. Aceiaşi „analiză aplicată” se practică şi la evenimentele mondene.
Dress code-ul face parte din tradiţia omenirii, iar respectarea lui nu indică, precum am auzit de multe ori, reîntoarcerea la spiritul de turmă. Din contra, el reprezintă abilitatea de a te adapta la mediul la care aspiri sau în care deja te desfăşori şi de a demonstra tuturor că stăpâneşti jocul social, cu toate nuantele şi... uniformele lui.
De fapt sunt doar câteva lucruri care trebuie ştiute şi aplicate. Există trei niveluri (grade), fiecare cu dress code-ul ei clar: formal, semiformal şi informal. Diferenţele, la prima vedere, nu sunt foarte mari.
Formal e trecut pe invitaţiile pentru recepţii, baluri, operă, gale caritabile. Pentru bărbaţi, „formal” indică, obligatoriu cravata albă, white tie, iar pentru femei „rochie de bal”. Formal este echivalentul „nivelului 0” în politica, iar ţinuta care trebuie purtată de bărbaţi este formată obligatoriu din frac cu revere din satin, pantaloni negri cu vipuşca (simplă sau dublă) din satin, cămaşă albă cu plastron apretat şi guler ataşat cu nasturi, cravată albă, vestă albă, pantofi şi (normal) şosete negre suficient de lungi astfel încât atunci când stau picior peste picior să nu lase să se vadă niciun milimetru de piele... Sunt acceptate medalii sau oricare alte însemne şi decoraţii, precum şi (facultativ) jobenul, mănuşile albe şi o eşarfă din mătase albă. Toate aceste cerinţe trebuie respectate exact şi nu exista nicio scuză şi nicio soluţie de compromis.
Semiformal apare indicat în special pe invitaţiile pentru nunţile „cu pretenţii”, premiere teatrale sau unele baluri. Ţinuta semiformală presupune cravata neagră, black tie, pentru bărbaţi şi „rochie de seară” pentru partenerele lor. În comparaţie cu ţinuta formală, aici există o mai mare libertate, sunt acceptate, chiar dacă privite cu mare atenţie, variaţiuni şi chiar mici excentricităţi. Black tie descrie întotdeauna smochingul cu papionul negru din mătase, perfect decupat pe albul imaculat al cămăşii. Dată fiind stricteţea combinaţiei, detaliile vor face (ca întotdeauna) diferenţa: butoni, un ceas plat (în majoritatea timpului ascuns sub manşetele duble) şi o batistă albă în buzunarul de la piept.
Informal se indică pentru întâlniri de afaceri sau diplomatice care implică, în cazul bărbaţilor, costumul clasic în nuanţe închise şi cravata, iar pentru femei este sugerată o ţinută în acelaşi spirit business, cu câteva mici accente pline de feminitate. Informal poate fi folosit cu succes pentru toate evenimentele care nu impun ţinutele white tie sau black tie.
Cocktail attire: asupra acestui termen există o dezbatere aprinsă, care durează deja de câţiva ani, deoarece vestimentaţia de cocktail este de multe ori înţeleasă ca fiind lipsită de constrângeri, ca în cazul „informal”. În Romania, în schimb (uneori şi în Statele Unite), un dress code de cocktail indică purtarea unui costum clasic pentru bărbaţi şi a unei rochie trei sferturi pentru femei (lungă cu câţiva centimetri sub genunchi). Se permite însă o mai mare libertate de exprimare şi experimentare, în funcţie de gradul de importanţă al evenimentului, de spaţiul în care se desfăşoară (într-un fel te îmbraci pentru ungarden party şi cu totul altfel pentru o minirecepţie sau o întâlnire planificată sub pretextul unui five o’clock tea) şi de sezon. Pentru bărbaţi, vara, costumul clasic poate să fie înlocuit de un sacou bine croit, o cămaşă simplă şi o cravată fantastică.
În ultima vreme, pe invitaţii au apărut şi alte noi dress code-uri tematice, caPop, Disco, Roşu, Negru, Flori, New York sau variante extreme de tipulBondage şi Porno chic. Aceste „indicaţii preţioase” îţi dezvăluie mai multe despre ceea ce te poţi aştepta să găseşti la faţa locului. Libertatea de interpretare a temei este însă totală şi ţine strict de stilul tău personal, de fantezia şi ambiţia de a transforma evenimentul într-un podium pe care tu să fii vedeta principală. În general însă, aceste informări privind ţinuta obligatorie trebuie respectate din consideraţie faţă de gazde sau organizatori. Dacă nu sunteţi de acord cu dress code-ul stipulat, mai bine evitaţi elegant evenimentul căutând o scuză acceptabilă.